Adesea ne confruntăm în viață cu oameni care ne mint. Uneori mințim și noi. Considerăm de multe ori că minciuna ne ajută să ieșim dintr-o situație cel putin stânjenitoare? De ce facem asta? Care e adevărata explicație?
Mințim pentru că avem impresia că nu am fi acceptați de societate sau familie, dacă s-ar cunoaște adevărul despre noi. În interiorul nostru e un sentiment fie de rușine, fie de teamă.
Rușine, pentru că am fost obișnuiți să catalogăm totul conform regulilor impuse prin cutume de către societate. Nu e frumos! Nu se cade!
Din primii ani de viață ni se impun regulile societății, pe care mintea fragilă a copiilor le acceptă ca fiind adevăruri valabile. Rareori ieșim din tipare si atunci când o facem suntem catalogați drept inadaptați.
Rușinea apare și atunci când privim faptele noastre drept păcate și încercăm să le ascundem.
Teama apare atunci când credem că am putea pierde ceva/cineva – o casă, un partener, un job, bani, iubirea cuiva. Ne imaginăm că nu vom fi acceptați așa cum suntem și atunci ne ascundem în spatele unei măști. Adesea păstrăm această mască ani la rând, chiar toată viața. De ce?
În societatea în care trăim aprecieri precum ‘’Senzațional’’, ‘’Șoc’’, nu mai au valoare, sunt perimate. Nimic nu ne mai șochează. Senzaționalul face parte din cotidian și este repede uitat. Și totuși manipularea și minciuna sunt în continuare prezente în societatea noastră.
De ce nu avem curajul de a fi autentici?
Pentru că încă nu avem curajul să ne susținem propriul adevăr.
Pentru că stilul de viață cu care ne-am obișnuit ne oferă o anumită stare de confort, la care nu suntem dispuși să renunțăm. Ne complacem ani de zile în aceste situații și găsim mereu pretexte – după ce intră copilul la liceu, după ce îmi achit creditul, după ce ies la pensie etc. Dar e posibil să ajungem la un moment dat într-un punct în care ne întrebăm – Ce am realizat cu asta? Cine sunt eu de fapt? Pe cine mint? Am fost fericit(ă) așa?
Cel mai afectat de toate acestea este sufletul nostru, pentru că el este ținut într-o colivie. Pentru că el dorește altceva. Și atunci când ne ignorăm dorințele sufletului trăim tot felul de neplăceri în viața noastră.
Într-o relație, cei care se simt mințiți au adesea tendința de a-i judeca pe cei ce mint, blamându-i sau punându-le diverse etichete. Uneori se întreabă: Ce am făcut să merit asta? De ce mă minte? Urmează un întreg șir de suferințe, tensiuni, acuzații. Dar ar trebui să înțelegem faptul că ceea ce face celălalt pornește din propria sa filozofie de viață, din tot ceea ce a acumulat, ca și experiențe de-a lungul vieții, cu propriile sale frustrări, frici, vulnerabilități. Oricare din aceste emoții provoacă disconfort, atât la nivel conștient, cat și la nivel subtil. Oamenii care mint sunt oameni încătușați, care nu au curajul să-și exprime propriul Sine, care poartă niște măști. Ei nu sunt oameni liberi! Trăiesc într-un adevărat zbucium interior, având o conștiință încarcată!
Nu purtăm noi răspunderea pentru ceea ce fac ei. Și atunci de ce să suferim?
Este karma lor, este lecția lor de viață și ei poartă răspunderea pentru ceea ce fac. Acești oameni atrag la rândul lor oameni mincinoși și adesea nu-și dau seama de ce li se întâmplă.
‘’ Trucurile și trădarea sunt practicile celor care nu au suficientă minte pentru a fi cinstiți.’’- Benjamin Franklin
Acești oameni sunt frustrați, se simt vinovați și nu au suficientă tărie să-și susțină propriul adevăr. Aleg calea cea mai ușoară de a trece printr-o situație dificilă – aceea de a ocoli adevărul, crezând în felul acesta că îi protejează pe cei din jur. Chiar dacă adevărul doare de multe ori, el aduce eliberare, la nivel mental și emoțional ( pentru că tensiunea acumulată pentru tăinuirea adevărului naște blocaje energetice). Putem fi surprinși chiar că cel care primeșțe acest adevăr să aibă o reacție blândă.
Credința că adevărul ne va elibera trebuie să primeze. Nu mai trăim ca în evul mediu, când majoritatea oamenilor manifesta opacitate în gândire. În societatea actuală oamenii sunt mult mai deschiși spre a primi adevărul, oricare ar fi el. Nu ajută cu nimic tăinuirea lui sub motivația protejării.
Cum putem să-i ajutăm pe cei ce mint?
-Fiind noi înșine Lumină și Adevăr! Radiind Iubire către ei, cu credința că, la un moment dat, vor conștientiza că sunt pe o cale greșită și își vor învața lecția.
-Având multă răbdare, căci un astfel de om nu se va schimba peste noapte. E nevoie de multe conștientizări până să înțeleagă. De multe ori viața le oferă acestor oameni experiențe nu tocmai plăcute, iar dacă noi îi tratăm cu iubire, răbdare, fără judecăți, mai devreme sau mai târziu vor conștientiza. Să ne vedem ca un părinte iubitor, ce-și privește copilul care a mai facut o poznă, având credință că mai târziu se va maturiza.
Noi creăm realitatea noastră la 3 nivele. Cu Gândul, Cu Cuvântul și Cu Fapta. Pentru a crea armonie în viața noastră trebuie ca, așa cum ne este Gândul, să ne fie Cuvântul și Fapta. Nu putem pretinde a avea armonie si realizări în viață dacă una gândim și alta spunem sau facem. Pentru că, dacă noi suntem în dizarmonie, Universul nu știe ce să ne răspundă și ne oferă tot dizarmonie. ”Fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Matei 5:48)
Trăim într-o eră de profunde transformări și progrese. Iar progresele unei civilizații nu se regăsesc doar la nivel tehnologic. Sunt profunde schimbări la nivelul conștiinței. Nu mai putem trăi mereu la nivelul Hoțului neprins care e negustor cinstit. Conștiinta noastră știe totul. Iar rasplata noastră vine după faptele noastre!
‘’Adevărul este ca dezinfectantul pentru orice rană, în timp ce ipocrizia este numai o anestezie de moment.
Din aceeasi perspectivă adevărul te eliberează și aduce vindecare, iar ipocrizia creează dependență.
Ipocrizia creează dependență pentru că minciuna trebuie susținută, în timp ce adevarul se susține singur.’’- Alina Mihai
Așadar, fiti autentici! Fiți voi însivă!
Și adevărul vă va elibera!
Cu drag,
Claudia
PS. Dacă ai un comentariu cu privire la cele scrise aici, te invit sa-l scrii.