De curând am vizionat filmul 300 – Ascensiunea unui imperiu. Dintotdeauna am fost pasionată de istorie, să cunosc date, evenimente, să aflu despre diverse personalități ce ne-au influențat de-a lungul timpului. De ceva timp încoace încep să percep evenimentele istorice din alt punct de vedere. Nu mai sunt atât de interesată să rețin date, ani. Încerc să înțeleg în ce fel aceste evenimente au influnțat conștiința oamenilor, la fel cum și conștiința oamenilor a influențat evenimentele. E o condiționare reciprocă ce nu a fost înțeleasă până de curând.
De-a lungul miilor de ani de istorie, atestată de documente, omenirea a trăit sub conștiința Fricii, a Rușinii, a Vinovăției, emoțiile cele mai scăzute, pe scala conștiinței umane și cele mai devastatoare asupra psihicului uman. Marea majoritate a oamenilor a trăit cu sentimentul neputinței față de o putere exterioară care le conducea viața, fie că aceștia erau zei închipuiți, fie că era puterea conducătoare a statului. Mulți dintre ei s-au născut în sclavie și au trăit toată viața așa, considerând că e normal să accepte acest mod de viață. Alții au stat mare parte din viață în războaie sângeroase. Faptul de a-și omorî adversarul, prin tăierea capului și afișarea lui cu ostentație ca pe un trofeu, le oferea un sentiment de imensă satisfacție, fiind acceptat ca un gest firesc. Acesta a fost nivelul de conștiintă al umanității pentru mii de ani. Dorința de a-ți nimici adversarul, în cel mai crud mod cu putință, pentru a-ți satisface dorința de putere, control, pentru a-ți alimenta Ego-ul, acestea au fost emoții dominante, în societățile care au trăit până de curând pe această planetă.
Este incredibil cum această rasă pământeană a fost capabilă de atâtea acte de barbarie, unele din ele fiind motivate de așa zise sentimente de onoare, demnitate. Cum poți să fii un om demn, onorabil ucigând cu sânge rece un alt om?
Personal, la acest film, a trebuit să-mi acopăr ochii mai bine de jumătate din film, pentru că nu puteam privi acele imagini cutremurătoare. Dar ceea ce mă suprinde cel mai mult este faptul că industria de film, dar și televiziunile, exploatează aceste subiecte, provenite din suferința umană și culmea produc foarte mulți bani. Acest film, cu imagini de groază, cu multe săbii și cu multă vărsare de sânge, se afla pe primele locuri în box-office-ul american.
În continuare există această sete în cadrul publicului pentru filme extrem de violente, sau cu scenarii apocaliptice – Pompeii, 12 ani de sclavie etc. Ce influență au aceste producții asupra psihicului uman? Dar ce se întâmplă când un copil vede astfel de filme? Sau când urmarește Știrile de la ora 5, pentru că părinții au uitat să mai închidă televizorul sau să schimbe pe alt canal?
Televiziunile ne intoxică cu aceste imagini, filme și prin asta satisfac cererea de violență a celor mai mulți telespectatori. Căci dacă n-ar avea audiență nu ar mai realiza aceste emisiuni/filme.
În schimb, dacă oamenii, dar și copiii, încă din școli, ar fi atenționați asupra pericolelor privind propriul subconștient și cum este acesta afectat de vizionarea acestor imagini, cât de mult rău produc asupra sănătății psihice, poate s-ar mai gândi puțin înainte de a le viziona.
Din păcate, copiii noștri cresc în această atmosferă de agresivitate și neputință iar asta are un efect extrem de nociv asupra psihicului lor. În ziua de azi, cu greu mai găsești un film cu adevărat liniștitor pentru suflet. Chiar și filmele de dragoste, romantice, tot au, pe alocuri, scene de violență. Evident, poți evita aceste filme, dar poți ține un copil într-o colivie, ferindu-l de toate astea? Și desenele animate, cele mai multe din ele, au scene de luptă între personaje și un limbaj vulgar. Apoi, mai târziu, urmăresc posturi muzicale, cu scene de senzualitate lascivă, care nu mai au nimic comun cu iubirea frumoasă.
Ce învață acești tineri despre iubire? Că totul se reduce la sex?
Din păcate, totul este un business, la care noi, publicul, cotizăm, ignorând dorințele sufletului nostru, care este mare iubitor de frumusețe, puritate, armonie, sinceritate.
Când ne călcăm în picioare dorințele sufletului noi producem un dezechilibru major în structurile noastre. Astfel, apar tot felul de contrasensuri în viața noastră.
La fel, când un grup de oameni trăiesc în frică, rușine, conștiința lor generează dezechilibre în mediul în care trăiesc.
Un subiect extrem de expolatat în ultimii ani se referă la mitul Apocalipsei. Aceste scenarii induc idea de frică și neputință în rândul oamenilor, care sunt prezentați ca simpli pioni pe o tablă, neavând nici o putere în fața naturii dezlănțuite.
Numărul acestor producții s-a mărit în ultimii ani, amplificând isteria în rândul publicului.
Mass media se alimentează cu aceste slăbiciuni umane. Se face apel la latura emoțională a ființei umane. Cazuri umanitare extrem de grave, dar și de violența, atrag multi spectatori și prin asta televiziunile atrag audiențe record. Subiectul suferinței umane este exploatat la maximum, pentru că cei mai mulți oameni nu înțeleg că pentru televiziuni, sau pentru producătorii de filme, aceste acțiuni sunt pur comerciale.
Dorința de răzbunare, atractivitatea replicilor spectaculoase, în locul reflecției tihnite, cerințele lumii materiale și progresele uriașe ale dezvoltarii științifice sunt subiecte prezente în mai toate scenariile de filme. Personajele din filmele actuale sunt conturate prin prisma orgoliului. Orgoliul, dorința de putere și control, sunt caracteristici ale majorității personajelor din filmele actuale. Subiectul e cel mai adesea legat de o răzbunare, personajul întotdeauna trebuie să demonstreze ceva, de regulă propria superioritate. Toate acestea învelite în scene de o violență inimaginabilă, sau cu personaje care fac tot felul de acrobații fără să obosească sau să rămână cu vreo zgârietură, de parcă ne-am uita la un film de desene animate. Iar trucajele și efectele vizuale sunt premiate la Oscar. Mitul super-eroului, invincibil, perfect din toate punctele de vedere, care, oricâtă cruzime ar afișa, este perceput drept personajul pozitiv.
Numai că aceste personaje devin cu ușurință modele de urmat pentru noua generație, copiii fiind adesea atrase de ele.
Ei sunt educați astfel că în această lume există o competiție, o lege a junglei, în care învinge cel mai bine dotat personaj. Ei învață de mici despre competiție, luptele de putere, care, la vârsta maturității, se pot transforma în dezamăgiri în caz de eșec.
Există însă și copii sensibili, care resping astfel de modele, Copiii de Cristal, sau Curcubeu. Ei au propria lor înțelegere de „a fi” și propriul lor simț referitor la cine sunt ei. Ei nu trebuie să urmeze anumite modele. Acești copiii se nasc în număr tot mai mare pe planeta noastră, tocmai pentru a promova noile modele, bazate pe Iubire, Cooperare, Compasiune. Numai că cei mai mulți dintre ei nu sunt înțeleși chiar de către proprii părinți sau profesori și sunt etichetați drept ciudați, neadaptați.
Sper din toată inima ca acești copiii să reprezinte în viitorul apropiat modele de urmat, care să înlocuiască vechile credințe, bazate pe frică, competiție, răzbunare, orgoliu, cu altele noi, ce au la baza adevăratele valori umane: iubirea, compasiunea, unitatea și armonia între oameni.
Atât timp cât societatea umană trăiește pasiv cu vechile credințe, fie din ignoranță, fie din lene intelectuală, fără a se informa cu privire la noi posibilități de a trăi viața, aceasta nu va ieși din acest cerc vicios al suferinței, pentru că ea însăși e vinovată pentru asta.
O conștiință de masă ce promovează iubirea, unitatea și armonia între oameni, va produce schimbări majore pe toate planurile în societatea umană.
Dacă vom renunța la a mai fi consumatori de cultură de slabă calitate, cum sunt cele promovate pe scară largă de media sau producțiile cinematografice, vom avea mai mult timp pentru noi, să ne cunoaștem mai bine, să înțelegem care ne sunt adevăratele nevoi ale sufletului și să le urmăm. Astfel, aceste producții media vor avea un public din ce în ce mai puțin numeros și la un moment dat vor trebui să se reprofileze.
Să ne trezim odată din somnul de mii de ani și să nu mai acceptăm doar ceea ce ni se pune în farfurie, cu scopul de a fi manipulați și menținuți în ignoranță, pentru ca o mână de oameni să prospere din asta!
Suntem răspunzători pentru viețile noastre, avem libertatea de alegere. Putem alege o muzică frumoasă, care să ne înalțe sufletul, putem să ne bucurăm de o plimbare într-un parc sau privi un apus de soare, sau pur și simplu putem sta în liniște, fără să facem nimic. Sunt actiuni care ne cresc mult vibrația, ne vindecă sufletul, dar și trupul, iar dacă fiecare ar face asta la nivel individual, în lumea aceasta nu ar mai exista războiae, conflicte, frici și poate nici fenomene naturale extreme ( cutremure, tsunami), căci și acestea din urmă au o parte din cauză conștiința umană.
Dacă ți-a plăcut articolul, te rog, dă un share. Mulțumesc. Te aștept și cu un comentariu.
Cu drag,
Claudia Iacob
Vezi multe rele si imi amintesc ce a spus Confucius…”Cand vezi un om bun incearca sa-l imiti. Cand vezi un om rau, ANALIZEAZA-TE”
Foarte adevarat. Dar eu vreau sa arat ca viata poate fi traita si altfel. Nu am pretentia ca sunt 100% lumina, altfel as fi inger. Stiu ca mai am si eu multe de curatat, dar usor, usor, prin constientizari, ne putem imbunatati viata. Multumesc pentru comentariu.
Buna,Claudia,ceea ce spui in articol, este foarte adevarat,din cele mai vechi timpuri parca cineva,ceva vrea sa ne tina acolo in necunoscut,de ce numai 10%din populatie gindeste altfel si e bogata ca a indraznit sa lase TV.PROSTIILE CARE NE SUBJUGA,filmele cu batai,nu zic din istorie ai multe de invatat,dar cine stie cu adevarat cum a fost,rautatea inca se manifesta si azi din cauza aceasta,asta e omenirea, ceea ce au scos capul din cuibusor din toate astea trebuie sa preia numai cele pozitive.multumesc de aricol.Mult succes in continuare.
Multumesc Irina pentru comentariu. Imi doresc ca tot mai multi oameni sa constientizeze aceste lucruri. Prin constiinta noastra putem schimba viata pe aceasta planeta.