Noi creăm la patru nivele, cu gândul, cu cuvântul, cu emoția și cu fapta. Atunci când dorim să realizăm ceva, prima dată este Gândul. Asociat cu Intenția. Acesta este primul pas. Pentru a avea un rezultat dorit de noi e necesară Emoția pe care să o simțim ca și cum acel lucru s-a împlinit deja. Apoi, Fapta, adică comportamentul nostru ca și cum totul s-a împlint. Trăim sentimentul împlinirii, ne comportăm și gândim ca și cum s-ar fi realizat acel lucru. Cam așa ar fi pașii…
Și totuși…Legea Atracției nu funcționează tot timpul așa cum vrem noi! De ce? Ne-am imaginat atâtea lucruri frumoase în viața noastră, le-am dorit … și totuși nu am reușit să le atragem. Ce s-a întâmplat cu această lege universală, care ar trebui să funcționeze întotdeauna?
Pașii de mai sus înseamnă creația din minte. Mintea este bipolară. Ea este antrenată de ani de zile, de generații întregi, să gândească în dualitate. Asta se întâmplă din primii ani de viață.
Copiii se nasc puri, plini de iubire, inocenți. Ei nu cunosc regulile societății. Ei se exprimă fără jenă, fără frici. Mai târziu, li se impun anumite reguli de conduită, sunt educați după principiul dualității: Bine/Rău, Frumos/Urât, Deștept/Prost, Învingător/Învins, Noi/Ei etc. Așa învață idea de separare între oameni. În felul acesta începe creația din minte. Începe competiția. Însă atunci când creăm din minte creăm ambele polarități ale intenției.
Mintea crează prin gândurile noastre. Dar gândurile noastre nu sunt totdeauna benefice pentru noi. Noi trăim atât sentimente de iubire, compasiune, cât și emoții negative, cum sunt frica, disprețul, ura, orgoliul. Chiar dacă multe nu le conștientizăm, noi avem multe programe în subconștient, fie ale noastre, adunate și uitate, fie transmise de familiile noastre, din generații în generații. Fie le-am moștenit din alte vieți. Așadar, pentru ca Legea Atracției să funcționeze așa cum vrem noi trebuie să fim eliberați de aceste programe. Să fim cu adevărat puri. Creația din minte înseamnă bipolaritate. Putem atrage bani, faimă, iubire, dar atragem și o problemă. Chiar dacă intenția este de a crea ceva bun, mintea va crea atât ceva care ne va bucura cât și ceva ce ne poate întrista, pentru că așa e natura ei. Și de cele mai multe ori nu vom face conexiuni între evenimente.
Noua Conștiință presupune ieșirea din acest mod de gândire și acțiune. Înseamnă conștiința Unității. Pentru a trăi o viață frumoasă, pentru a ne împlini dorințele trebuie să creăm din INIMĂ. Pentru că inima nu cunoaște dualitatea Bine/Rău și va crea cu Intenția. Ea crează prin imagini, prin vise și emoții. Acest tip de creație nu folosește mintea, care poate fi conflictuală. Primul organ care se formează din embrion este inima. Și ultimul organ care duce la încetarea vieții este tot inima. Așadar, inima este cel mai important organ al omului. Pentru că de aici începe Creația. Pentru asta e necesar să ieșim din conștiința dualității. Să ne eliberăm definitiv de emoții care ne scad vibrația.
Să fim Iubire în fiecare clipă a vieții. Doar Iubire.
Să fim Compasiune.
Să fim Adevăr, în fiecare clipă.
Să fim Bucurie, în fiecare clipă. Adică doar acele emoții care ne încântă sufletul.
Nu putem avea pace în lume, dacă analizăm războiul. Nu putem avea iubire, dacă mai avem în ungherele minții noastre urme de dispreț, gelozie, ură. Și mai ales, nu putem crea ceva benefic pentru noi dacă trăim în frică. De aceea este benefic pentru noi toți să ne educăm de mici copiii să trăiască în iubire, în armonie. Să evităm educația bazată pe spiritul competiției, doar pentru că noi, părinții, trebuie să ne lăudăm la prieteni cu trofeele copiilor, sau pentru că ‘’Uite, Popescu a luat locul 1 la concurs, tu ce faci, pierzi vremea!’’ Asta nu-i ajută cu nimic. Va crea frustrare și separare. Ori noi trebuie să învățăm să trăim în Unitate, în Cooperare și Armonie. Să eliminăm orgoliile dintre noi, ranchiuna, furia, invidia.
Personal, eu sunt copleșită de fiecare dată când băiețelul meu îmi spune ‘’Te iubesc, mami!’’ (și o spune zilnic), sau nu ma lasă să plec din casă dimineața până nu-mi dă vreo 20 de pupici. Atât eu, cât și tati îl încurajăm spre astfel de gesturi, pentru că în felul acesta își va dezvolta sensibilitatea. Îi explic că toți oamenii sunt foarte buni și trebuie să iubim pe toată lumea.
Este adevărat, noi venim în această lume cu anumite contracte de îndeplinit. Este alegerea sufletului nostru înainte de întrupare, care poate fi de neînțeles pentru mintea omenească. Sunt vieți în care alegem experiențe mai puțin plăcute, dar esențiale pentru evoluția sufletului nostru. Dar chiar și așa, putem ALEGE să trecem prin aceste experiențe cu pace în suflet, cu iubire și înțelegere și atunci experiența poate fi una mai plăcută, ba chiar primim ajutoare, astfel încât să trecem mai ușor prin aceste experiențe. Dacă însă vom alege să ne victimizăm, sau să cautăm vinovați, atunci viața noastră va fi un șir nesfârșit de întâmplări neplăcute. Vom atrage exact ceea ce emitem. Cum vor fi gândurile, sentimentele, faptele și cuvintele noastre, așa ne va fi si viața. De aceea este esențial ca toate acestea să fie în armonie. Ceea ce spunem, să fie adevărat. Ceea ce gândim să transpunem în fapte. Ceea ce simțim să exprimăm prin cuvinte și fapte. Și tot ceea ce emitem să fie cu vibrație înaltă, să aibă la bază sentimente de Iubire, Recunoștință, Compasiune. Doar traind în Iubire, urmându-ne chemarea Inimii, ne putem înfrumuseța viața.
Există diverse tehnici pentru a intra în spațiul inimii ( cobori cu liftul din glanda pineală în inimă, apoi vezi un tunel, pe care cobori, ajungi într-un spațiu, te mai plimbi puțin pe acolo…). Eu, una, nu prea sunt adepta tehnicilor. Eu pur și simplu evadez în spațiul în care mă simt cel mai bine. Pentru a ajunge în spațiul inimii nu trebuie să facem cine știe ce acrobații mentale. Pur și simplu ne imaginăm un loc în care am fost, sau unde vrem să ajungem, unde ne simțim noi cel mai bine. De obicei, e un spațiu liniștit, în natură. Acolo unde, cu inima, ne simțim cel mai bine și mai liniștiți. Contemplăm acel spațiu! Simțim frumusețea! Și facem în așa fel încât să aducem, cu gândul, cu emoția, acel spațiu în realitatea noastră cotidiană. Simțind acel spatiu minunat, vizualizând-l, îl transpunem cât mai mult posibil în viața noastră. Chiar dacă poate părea greu, putem începe să facem asta cateva minute pe zi, apoi din ce în ce mai mult, aducându-l în agitația activităților zilnice. Așa cum spune și Iisus ‘’Fiți în această lume, dar nu aparțineți ei!’’
Să evităm a ne lăsa copleșiți de problemele, emoțiile cotidiene, să evităm să reacționăm la provocările care ne-ar produce disconfort de orice fel. Asta nu înseamnă să evităm lumea din jur. Dimpotrivă! Ori de câte ori puteți binecuvântați! Dăruiți! Ajutați! Iertați! Si mai ales iubiți! Necondiționat! Spuneți întotdeauna Adevărul inimii voastre! Acționați doar în acord cu acest Adevăr. Doar așa vă puteți elibera de programe vechi, care vă pot sabota în drumul vostru de creștere și evoluție spirituală. Doar așa vă puteți crește vibrația. Cu cât veți avea o vibrație mai înaltă, cu atât mai ușor veți crea realitatea pe care o doriți.
Cu drag,
Claudia Iacob
Buna,draga mea verisoara, iti sunt foarte recunoscatoare pentru acest articol,cred ca este preferatul meu,spune un adevar ca si toate celelalte bineinteles, cu care ne luptam in fiecare zi,sa fim alti oameni,sa iubim sa iertam in aceasta lume care te mananca citeodata de viu si te exploateaza la maxim.Insa asta trebuie sa o lasam asa cum este si noi sa fim IUBIRE.Te pup cu mult drag.
Multumesc mult, Irina. Ma bucur sa pot ajuta oamani, chiar si cu o vorba.